Maria Ressa, jurnalist Time care luptă împotriva dezinformării și a autoitarismului, susține că puterile politice dobândite de anumiți lideri din lume în cotnextul pandemiei de coronavirus reprezintă un adevărat pericol pentru democrație și drepturile omului, dar și faptul că recuperarea libertăților „poate fi chiar mai dificilă decât îmblânzirea unui virus”.
În toată lumea, liderii câștigă mai multă putere. Asta cere această pandemie: o abordare de coordonare a întregii națiuni, cu un dirijor puternic în centrul său. Trebuie să fim atenți, însă, că măsurile pe care le luăm pentru a face față acestei crize globale nu duc la alta: moartea democrației așa cum o știm, scrie Maria Ressa pentru Time.
Pentru a face față COVID-19, țări precum India, Brazilia, Iordania și Thailanda reduc libertatea presei și libertatea de exprimare. În țări precum Israel, Coreea de Sud și SUA, s-a impus supraveghere intruzivă pentru a urmări circulația cetățenilor, în detrimentul drepturilor omului. Aceste măsuri draconice conferă o putere uriașă persoanelor din vârful fiecărui sistem, ale căror valori și judecată sunt supuse unei responsabilități reduse sau deloc.
Mai mulți lideri politici profită deja de această putere. În Ungaria, prim-ministrul Viktor Orban poate acum să conducă prin decret, pe o perioadă nedeterminată. În România, Chile, Bolivia și Israel, liderii folosesc o imensă autoritate cauzată de situația creată de noul virus și o folosesc pentru consolidarea controlului și marginalizarea disidenței.
Apoi este țara mea, Filipine. Președintele Rodrigo Duterte a plasat cea mai mare parte a țării sub sub carantină în martie. Înconjurat de bărbați în uniformă, a închis transportul în comun și a vorbit despre carantină la domiciliu, puncte de control și ore de stingere, dar a spus puțin despre virus sau ajutorul economic pentru cei care au nevoie. De unde vor primi mâncarea și consumabilele și ce se întâmplă cu salariații zilnici, cei care, așa cum spunem noi în Filipine, trăiesc pe principiul «nu lucrezi, nu ești plătit»?
La 24 martie, acesta a semnat o lege de extindere a puterii în starea de urgență, numită eufemistic Bayanihan pentru a ne vindeca împreună – bayanihan înseamnă tradiția comunității de a lucra împreună pentru a rezolva o problemă. Congresul a convocat o sesiune de urgență și, în ciuda lipsei unui plan coerent din partea lui Rodrigo Duterte, legiuitorii au aprobat legea pe care a cerut-o în 24 de ore, oferindu-i 5,4 miliarde de dolari pentru a face față pandemiei.
În timp ce Senatul a respins cererea lui Rodrigo Duterte de a prelua întreprinderile private (el poate acum să direcționeze aceste afaceri pentru a ajuta guvernul), a permis o adăugare de ultimă oră penalizându-i pe cei care «răspândesc informații false … pe social media și pe alte platforme … în mod clar orientat spre promovarea haosului, panicii, anarhiei, fricii sau confuziei» – încă o măsură care vizează înăbușirea presei noastre libere. Pedeapsa este de două luni de închisoare și o amendă de până la 1 milion de pesos filipinez, sau aproximativ 20.000 de dolari.
La 1 aprilie, Rodrigo Duterte a spus public poliției că, dacă oamenii nu respectă termenii carantinei, «omorâți-i prin împușcare». A doua zi, exact asta s-a întâmplat în Agusan del Norte, când un fermier în vârstă de 63 de ani a fost oprit la un punct de control pentru că nu purta mască de față. În stare de ebrietate, el se plângea de lipsa de hrană și ajutor. În raportul poliției s-a scris că a încercat să îi atace cu un cuțit, astfel că polițistul l-a împușcat și l-a ucis.
Nu este o veste proastă: spre deosebire de Viktor Orban, puterile dobândite de Rodrigo Duterte au un termen de trei luni. Majoritatea filipinezilor sunt vigilenți online – solicită răspunsuri, teste mai ample pentru COVID-19 și echipamente de protecție personală pentru lucrătorii medicali – elemente de bază care ar fi trebuit să fie furnizate mult mai devreme. După îndrumarea lui Duterte de a-i «omorî prin împușcare», filipinezii de pe rețelele de socializare au început să ceară #OustDuterteNow (n. r. Dați-l afară pe Duerte)
Misiunea jurnalismului independent nu a fost niciodată la fel de importantă ca în prezent, când deciziile sunt luate fără transparență. Acum mai mult decât oricând, faptele contează. Adevărul contează. Verificările și soldurile contează. Deși puterile dobândite de urgență par necesare în aceste perioade extraordinare, să nu renunțăm la libertățile noastre câștigate. Recuperarea lor poate fi chiar mai dificilă decât îmblânzirea unui virus.